psihologia sufletului

În lumea modernă, termenul "suflet" este folosit atât ca metaforă cât și ca sinonim pentru "lumea interioară a individului", "psihicul". Sufletul este conceptul principal care apare mereu în istoria psihologiei.

Psihologia sufletului uman

Sufletul uman este o entitate prin care se naște voința liberă. Chiar și Heraclitus a susținut că ocupă un loc special în ordinea mondială, pentru că ea mișcă începutul tuturor lucrurilor din această lume.

Dacă vorbim despre conceptul de "suflet" în contextul psihologiei, atunci, pentru început, ar trebui să luăm în considerare două etape ale evoluției psihicului:

  1. Primul a început cu nașterea formelor primare ale psihicului. Perioada finală a acestei etape este apariția unei noi organizări mentale a omului, care marchează un fel de evoluție biologică.
  2. A doua etapă este caracterizată ca o revoluție culturală, ca urmare, o persoană dobândește pacea interioară, își realizează propriul "eu". Debutul acestei etape se datorează complicațiilor interacțiunilor individului cu lumea din jur. Ca urmare a celei de-a doua perioade de apariție a psihicului uman, fiecare persoană își începe existența într-un mediu cultural. Aceasta dă naștere la manifestarea caracteristicilor sale interne. Ele sunt exprimate prin stimulente interne care motivează realizarea unei anumite acțiuni. Drept urmare, aceasta indică faptul că persoana are voința liberă, adică are dreptul de a alege. Sursa voinței libere este sufletul.

Astfel, sufletul unor psihologi numesc educație mentală, care este inerentă în posibilitatea de a organiza și de a crea în sine un sistem cu drepturi depline a diferitelor interacțiuni ale componentelor opuse în natură.

Psihologia sufletului feminin și masculin este realitatea vieții fiecărui individ. Este sufletul care asigură interacțiunea omului cu lumea din jurul lui.

Leave comment

Your email address will not be published. Required fields are marked with *.

43 + = 53